Bun rămas, 2023, bun găsit, 2024! La mulți ani!

Înainte de a încheia ziua și, astfel, anul, las aici cartea care a făcut cea mai mare impresie asupra mea anul acesta – “PUTERE ȘI PROGRES”, scrisă de Daron Acemoglu și Simon Johnson. Ambii sunt economiști veterani, afiliați MIT – Departamentul de Economie, respectiv Sloan School of Management. Fără a face un review (găsiți unele foarte bune online, fiind vorba despre o carte cu mare tracțiune publică), spun doar atât : subtitlul este “Lupta noastră milenară pe tehnologie și prosperitate”. Ideea centrală a cărții este că, în ciuda ochelarilor roz pe care unii îi preferă, progresul tehnologic nu a însemnat niciodată progres social, ci, întotdeauna, a fost nevoie de luptă pentru a ajunge în punctul în care toată societatea, și nu doar o elită, să beneficieze de îmbunătățirea vieții făcută posibilă, la nivel teoretic, de tehnologie. Este o lectură fundamentală pentru orice gânditor, dar mai ales pentru cei de stânga, care vor înțelege și mai puternic de ce, adesea, la întâlniri pe care le organizăm la Partidul Social Democrat, eu și alții tot atragem atenția că fără mișcarea socialistă, majoritatea, dacă nu chiar toate drepturile și libertățile sociale (dar și multe dintre cele individuale), nu ar fi fost obținute. Progresul, dragilor, nu se obține automat. Inteligența artificială, de exemplu, nu va fi în mod automat o unealtă disponibilă și utilizabilă, la adevărata capacitate, de către demos. Trebuie să fim extrem de vigilenți și să nu ne complacem niciodată în idei precum “și altă dată le-a fost frică de automatizare, dar s-a dovedit că nu a fost așa rău” ; da, nu a fost așa de rău pentru că generații de activiști și de politicieni au luptat pentru ca să nu ne fie rău, dincolo de unele forțe benigne intrinseci capitalismului. Să fim, așadar, foarte atenți la cum avansul tehnologic va continua să susțină concentrarea puterii în mâinile unei elite – mă uit, categoric, la Musk, Bezos și restul miliardarilor tech.

Las și două mențiuni onorabile. Prima este o carte dintr-unul dintre domeniile mele de pregătire academică, anume microprocesoarele din semiconductori (chip-urile). Cartea “Războiul chip-urilor” este scrisă de un istoric absolvent de Harvard și Yale, specialist în geopolitică, care aduce perspectiva socio-umană, cea de ansamblu geostrategic, asupra uneia dintre resursele tehnologice vitale ale lumii tehnologice actuale (ingredient de bază inclusiv, desigur, pentru lumea descrisă de Acemoglu și Johson). Cartea vorbește, evident, despre comerțul mondial cu semiconductori și evidențiază cât de mult ne bazăm pe China, în această privință. Apărută în 2022, cartea se înscrie între eforturilor gânditorilor occidentali care au produs deja efecte la Washington și la Bruxelles, iar astăzi avem deja Chip Acts pe ambele maluri ale Atlanticului, parte din strategiile de dezvoltare economică multi-anuală. Subiectul este de importanță strategică și în materie de securitate, iar NATO are deja mai multe inițiative în zona de tehnologii pentru microprocesoare, subsumate DIANA sau Fondului de Inovare. Să urmărim cu interes, zic.

Închei cu “Economia Spațială”, una dintre cele mai recente cărți care abordează acest subiect, pe care eu m-am tot preocupat, încercând să îl împing ca prioritate, în cadru formal și informal, la nivel guvernamental, în ultimii ani. Autorul, Chris Miller, este un investitor american cu un deceniu de activitate în acest sector emergent și, cu experiența sa, reușește să abordeze într-un mod destul de accesibil tematica. Principial, eu reiterez ceva ce am mai spus cu alte ocazii: spațiul cosmic ne oferă suficiente resurse pentru ca toată planeta să o ducă bine (atât noi, cât și mediul înconjurător); trebuie doar să ne mobilizăm și să le accesăm. Și mai trebuie, așa cum scriu și Acemoglu și Johnson, să nu stăm latergici în timp ce câțiva industriași pun mâna pe aceste resurse, pentru ca, mai apoi, să țipăm ca din gură de șarpe că vrem și noi o parte din ele. Dacă vrem să fim, la nivel de națiune, la nivel de bloc comunitar, la nivel de clasă socială, la masa unde se vor împărți aceste resurse, trebuie să investim ACUM capital și resurse umane în acest efort!

Haideți, vă las să petreceți! Să avem un 2024 … inteligent! Mai ales din punctul de vedere al politicilor publice, pentru ca nu cumva să pierdem vreun tren, iar apoi să plângem după el…