#Sarcasm #Pamflet

O discuție latentă a primit zilele acestea o scânteie re-învioratoare când o suită de organizații non-guvernamentale au depus un proiect de lege pentru modificarea Constituției, însoțit de 3M de semnături. Este vorba, desigur, despre proiectul pentru modificarea articolului care face referire la familie pentru a specifica foarte clar că aceasta este alcătuită din bărbat și femeie. Ascultând argumentele unora dintre cei mai cunoscuți dintre cele 3M de semnatari, am reușit să îi împart în două categorii: cei onești și cei mai puțin onești.

Prima categorie, mai mult sau mai puțin agresiv, recunosc faptul că lor li se pare homosexualitatea un comportament complet deviant, că așa ceva contravine tuturor valorilor lor și că nu concep ca o relație între persoane de același sex să fie pusă în niciun fel (legal sau moral) pe picior de egalitate cu o relație tradițională. Cei mai toleranți dintre aceștia acceptă cu jumătate de gură că oricum nu ai ce să le faci oamenilor pentru comportamente pe care nu le etalează public (adică „pot să facă ce vor la ei acasă”), în afara manifestării clare a dezaprobării, desigur.

Dintre cei din a doua categorie, cei mai mulți sunt, de fapt, membri ai primeia care își ascund opinia reală (tranșantă) în spatele unei opinii nuanțate aproape până la transformare. Aceștia sunt cei care, în primul rând, proclamă sus și tare (deci nu cu jumătate de gură) că nu au niciun interes legat de „ceea ce fac oamenii în dormitor”. În plus, ei susțin și majoritatea eforturilor de a pune pe picior de egalitate noile tipuri de relații cu cea tradițională. Pe scurt, un parteneriat civil în scop patrimonial între persoane de același sex nu i-ar deranja aproape deloc. Pe aceștia îi îngrijorează, dintre toate lucrurile posibile, situația în care un cuplu de homosexuali și-ar atribui denumirea de „familie”. Chiar dacă acum acești susținători nuanțați ai proiectului de lege mimează inocența, miza este aici mai mult decât terminologică. De fapt, asocierea clară a termenului de „familie” cu ideea de uniune a unui bărbat cu o femeie urmărește negarea transferării viitoare către parteneriatele civile a unui drept fundamental pe care familia îl are: acela de a crește copii. Nefiind încă foarte clar cât din comportamentul „deviant” este înnăscut și cât căpătat, frica cea mare este că eventualii copii crescuți de un cuplu homosexual ar putea prelua preferințele părinților. În esență, așadar, consideră că se justifică prevenirea acordării unor drepturi pentru a conserva sistemul de valori creștine pe care se întemeiază civilizația noastră.

Probabil pentru cei mai mulți (și pro și contra proiectului), cele scrise mai sus nu reprezintă o noutate. Am considerat că nu se cade să scriu cele ce urmează fără un rezumat preliminar.

Să trecem la treabă pentru a ajunge în cele din urmă la promisul aruncat de ghiulele.

1. Am mai scris și cu o altă ocazie, dar repet aici o remarcă (nu este un argument de niciun fel, dar vorbește despre statura celor implicați în susținerea proiectului). Cei mai mulți dintre cei care invocă principiile creștine o fac fără niciun drept moral: fie din cauză că nu sunt creștini practicanți, fie din cauză că nu aplică decât selectiv valori creștine în propria viață, fie din cauză că nu au pregătire teologică, fie chiar toate cele amintite. Eu pot accepta să aud argumente religioase de la o persoană credincioasă (fără doar și poate mulți dintre cei care au semnat), dar nu de la cei care au ieșit în față în ultimele zile. De la aceștia din urmă ascult cu plăcere argumentul privind starea naturală a lucrurilor – da, indicii temeinice sugerează că natura nu a planificat, iar selecția a redus masiv posibilitatea pornirilor homosexuale în membrii speciei homo sapiens sapiens. Îmi spui că nu este natural? Sunt de acord cu tine. Îmi spui că mai întâi au fost Adam și Eva? Haide cu alt argument! (Pentru cei care consideră că îmi arog vreun drept de a discerne între credincioși și necredincioși, iată alte două valori creștine pe care ar trebui să le respectăm. Decide fiecare cât de credincios este. (i) Bărbatul nu ar trebui să își radă fața niciodată și cu atât mai puțin să își aranjeze barba în moduri cochete. (ii) Femeia ar trebui să accepte că este în toate lucrurile inferioară bărbatului. Deci,  îndemnul meu este să ieșim din sfera religioasă și să folosim orice altă categorie de argument.
2. Cel mai simplist dar și cel mai franc argument este adus de cei din prima categorie, care au curajul să spună că le este scârbă. Cel puțin acceptă că nu au cum să își schimbe opiniile pentru că ele sunt generate de porniri viscerale (condiționate de educație, evident). Chiar îi înțeleg. Și mie îmi face scârbă. Dar nu mai multă scârbă decât alte manifestări publice ale afecțiunii pe care le vedem în cuplurile tradiționale. Nu merg mai departe decât săruturile foarte pasionale în mijloacele de transport public sau în parcuri. Limbile vârâte reciproc pe gât de iubiți și schimbul public de produse ale glandelor salivare este repugnant. La fel de repugnant este dacă cei doi sunt un el și o ea, doi ei sau două ele. Sigur, este doar opinia mea, condiționată de educație. Încerc să trec o lege pentru a opri aceste comportamente care odinioară erau deviante, dar astăzi sunt norma? Nici prin cap nu-mi trece. Atât timp cât nu mă forțează nimeni să mă uit la cei doi amorezi, consider că este dreptul lor să facă ce doresc în public. În același sens, nu cred că se cade să începem ploaia de interziceri pentru că fiecare dintre noi consideră ceva „aberant”. Poate mâine-poimâine devine ciocolata un bun obscen și cade și ea victimă interzicerii. Ar fi sfârșitul civilizației așa cum o cunoaștem. 🙂
3. Fără a avea pretenția de a fi reușit măcar să zgârii suprafața problemei în mod riguros (s-a discutat mult zilele acestea de către persoane de bună credință din ambele tabere), îmi permit să sar în miez și să propun soluții concrete pentru a actualiza Constituția. Este evident că un număr mare de oameni a semnat acel proiect și nu mă îndoiesc de faptul că s-ar fi putut depune chiar și 9M de semnături dacă efortul strângerii lor s-ar fi meritat. Deci dorința majorității, cred eu, nu se poate disputa. Clar, avem un sistem de valori naționale vechi de secole și dorim ca acestea să fie reflectate de Constituția noastră, indiferent de ce spun organismele internaționale a căror fibră morală trebuie să fi fost profund pervertită prin infiltrări insidioase ale degeneraților.

O primă problemă fundamentală identificată este cea a terminologiei. Opinia categorică este aceea că nu putem oferi denumirea de „familie” cuplurilor homosexuale, deci trebuie să găsim o nouă denumire. După ceva căutare a unui termen care să fie și familiar și ușor de pronunțat și ușor de reținut, m-am oprit la propunerea „ghiulea”. Este un termen vechi al cărui sens propriu de bază este depășit de cel modern de „obuz”. Sugerez, așadar, să adăugăm un sens propriu secundar cuvântului „ghiulea” și să îl statuăm clar în Constituție. Pe baza tuturor celor spuse mai sus, redau mai jos o posibilă formulare pentru articolul relevant din legea fundamentală.

Mai întâi articolul în forma inițială:

Art. 48 – Familia

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

Apoi o variantă care să armonizeze valorile milenare ale culturii românești cu viața modernă:

Art. 48* – Ghiuleaua

(1) Ghiuleaua este celula de bază secundară a societății.
(2) Oricare doi cetățeni români au dreptul să întemeieze o ghiulea prin contract liber consimțit între soți (numiți în continuare ghiulele). Ghiuleaua va funcționa pe baza egalității ghiulelelor.
(3) a. Ghiulele au dreptul și îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor produși în mod natural.
b. Ghiuleaua poate cere permisiunea de a adopta copii. Cererea va fi dezbătută de un organism mixt eclesiastic și laic, cu avizul consultativ al unui set de jurați. Componența organismului și alegerea juraților sunt reglementate prin lege, în spiritul valorilor tradiționale românești.
c. Copiii adoptați de o ghiulea vor continua să trăiască în instituțiile abilitate ale statului, contra unei taxe plătite de ghiulea, până la vârsta majoratului. Vizitele ghiulelelor vor fi supravegheate pentru a se asigura transmiterea exclusivă a unor trăsături conforme cu valorile tradiționale românești.
(4) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a ghiulelei se stabilesc prin lege și au un caracter strict laic.
(5) Copiii din afara ghiulelei sunt egali în fața legii cu cei din ghiulea.

Art. 49* – Familia
(1) Familia este celula de bază primară a societății.
(2) a. Familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat și o femeie.
b. Familia se întemeiază prin consimțământul obligatoriu al bărbatului și al familiei femeii. Consimțământul femeii este consultativ.
c. Familia se întemeiază pe baza unei zestre oferite bărbatului de familia femeii, cu o valoare relativă la capitalul familial reglementată prin lege.
d. Familia se întemeiază pe supremația bărbatului și inferioritatea femeii în toate aspectele vieții sociale, economice și politice, cu reglementări și limite stabilite prin lege, pentru protejarea femeii de sine însăși.
e. Familia se întemeiază pe dreptul superior al bărbatului de a uza de trupul femeii. Actul sexual neconsimțit ca și corecțiile fizice sunt permise și sunt reglementate prin lege, în scopul educării femeii.
(3) a. Familia are dreptul și mai ales îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor în practici acceptabile social, cu o atenție deosebită oferită celor de la alineatul 2.
b. Familia, în baza rolului său central de asigurare a perpetuării societății, are îndatorirea de a produce copii în mod natural înainte de expirarea unei perioade de grație de la căsătorie. Eșecul duce la retrogradarea familiei la stadiul de ghiulea. Perioada de grație se stabilește prin lege.
c. Avortul este permis în situații excepționale, pe baza consimțământului tatălui și deciziei a doi medici și a unui preot. Criteriile decizionale sunt stabilite prin mix de legi laice și eclesiastice.
c. Familia poate adopta copii numai dacă are deja copii naturali, caz în care are prioritate în fața unei ghiulele.
d. Familia care a fost retrogradată la stadiul de ghiulea poate adopta copii, caz în care are prioritate în fața unei ghiulele.
(4)    a. Detaliile condițiilor de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
b. Partenerii care îndeplinesc acele condiții de sex stipulate la alineatul 2, litera a, precum și acele condiții de consimțământ stipulate la alineatul 2, litera b, pot cere formarea unei familii. Cererea este analizată de un organism mixt eclesiastic și laic, cu avizul consultativ al unui set de jurați. Componența organismului, criteriile decizionale și alegerea juraților sunt reglementate prin lege, în spiritul valorilor tradiționale românești și al păstrării purității etnice și religioase.
b. Partenerii devin o familie numai după celebrarea tainei sacre a cununiei. Ceremonia religioasă este suficientă pentru ca cei doi parteneri să primească statutul de soți.
c. Căsătoria se poate desface numai în condiții excepționale, stabilite prin lege, și numai cu acordul bărbatului.
d. Căsătoria poate fi declarată nulă numai în condiții excepționale, stabilite prin lege eclesiastică, și numai cu acordul bărbatului.
(5) Copiii din afara căsătoriei au drepturi reduse comparativ cu cei din căsătorie, delimitate prin lege.

Cam așa ar suna. Cred că am reușit să ating prin reformularea și detalierea de mai sus nu numai problemele ridicate de actualul proiect de modificare, dar și de evidentele proiecte viitoare. Sper ca, după un număr de astfel de proiecte, Constituția să fie adusă mai aproape de viziunea majorității, păstrând în același timp și niște posibilități legale sub care minoritățile deviante și repugnante să aibă privilegiul de a fi tolerate stingher în România.

#Sarcasm #Pamflet #OnlyIfYoureBrightEnoughToGetIt