Campania a început. Aproape nimeni nu discută programe. O voi face eu, continuând seria #ÎndrăzneșteSăCrezi, începută atunci când PSD a lansat programul economic. Fiecare capitol al programului este vast, chiar și în forma schițată în prezentări, așa că mă voi limita la a sublinia lucrurile pe care eu le consider importante.
În primul rând, programul își propune să crească rolul agriculturii în ansamblul economiei și să o transforme într-un motor suplimentar de creștere. Căile de realizare ar fi:
1. Creșterea exporturilor
Este un scop lăudabil. La o valoare de 5.73 de miliarde de euro anul trecut, în creștere față de 2014, agricultura este deja o sursă de venit semnificativă pentru România. Suma este, totuși, destul de mică, raportat la suprafața arabilă imensă a țării: 14.8 milioane de hectare agricole, 10 milioane de hectare arabile. Aceasta chiar și dacă nu gândim strategic – adică să ne alegem recoltele cu cea mai mare rentabilitate și să exploatăm agresiv oportunitățile de obținere a profitului.
Un singur lucru aș avea de spus legat de exporturi: ar fi bine să ne asigurăm că nu creștem valoarea exporturilor din România … către România. Mecanismul este bine cunoscut celor de la Constanța: vapoare încărcate sunt scoase în larg apoi aduse înapoi ca importuri, la prețuri mai mari. O mare parte din creșterea economică a României s-a irosit în acest fel, pentru ca niște băieți să facă profituri grase. Mai mult, același mecanism contribuie și la scăderea balanței comerciale agricole a României.
2. Angajarea tinerilor în agricultură
Aici propunerile se cuplează și cu prevederi ale pachetului pentru tineri. Ideile mi-au plăcut: investiții în licee agricole, programe de ucenicie și facilități pentru cei care transformă ucenicia tinerilor într-un post permanent. Pentru toate sunt stabilite obiective și valori pentru bugetele alocate.
3. Protejarea fermierilor români
Ideile sunt multiple, iar pentru cineva care crede într-o economie liberalizată ar putea părea cam multe. Nu este cazul meu – plecând de la idei de stânga și adăugând rolul strategic al agriculturii pe termen lung, în contextul creșterii populației globului, eu cred că majoritatea măsurilor sunt binevenite. Unele obiective anunțate ar putea fi cam ambițioase, dar nu strică niciodată să țintim sus: mai multe subvenții, credite garantate de stat, debirocratizare, fonduri agricole mutuale, centre regionale de colectare și procesare, certificări mai ușoare, facilități la achiziționare de utilaje agricole, TVA 0% la servicii și materii prime, susținere pentru sporirea atragerii de fonduri europene (un capitol la care nu stăm rău deloc nici în prezent), extinderea sistemului de irigații. Pentru toate măsurile substanțiale din punct de vedere al costurilor sunt furnizate obiective și surse de capital.
Aș menționa în mod special dor câteva: (i) Debirocratizarea trebuie să devină prioritatea numărul unu. Mulți dintre cei pe care îi cunosc eu în agricultură și care ar vrea să facă o afacere renunță să mai interacționeze cu statul din cauza plimbatului între ghișee. Serviciul „o singură cere, un singur ghișeu” poate avea beneficii inestimabile. (ii) Asociații agricole (eu le-aș numi chiar „cooperative agricole”) există în toate țările agricole mari ale UE . Și la noi încep oamenii să accepte că această abordare, extinsă larg înainte de 1989 și în România, are merite. Trebuie un cadru legal solid și, mai important, o campanie de imagine care să reabiliteze noțiunea de „cooperativă”. Altfel, în lipsa unei politici coerente pentru administrarea terenurilor agricole naționale, ne vom trezi cu zone sunt controlate de către străini. Vom plânge amar atunci când criza agricolă mondială va veni (și va veni sigur). (iii) Sistemul de irigații s-a găsit de ani de zile pe agenda tuturor. Proiecte private de succes deja există, dar la nivel național nu există numere și planuri concrete. PSD își propune în mod concret ca, în patru ani, să aibă începute și finalizate 86 de proiecte pe fonduri mixte care să asigure irigarea a aproape 2 milioane de hectare (din totalul de 10 milioane arabile). Este un scop care se vrea atins prin obiective defalcate pe fiecare an, într-un mod care, spun eu (prin comparație cu ce a făcut Polonia), este realizabil.
Tot în cadrul capitolului pe agricultură există o secțiune dedicată susținerii concomitente a dezvoltării și conservării zonelor montane. Știm toți că o dezvoltare a munților, în general, a însemnat minări sau defrișări. S-a creat ideea, pornind de la realitatea curentă, că singurele surse de venit la munte ar fi cheresteaua sau minereul. PSD propune o nouă abordare, cu patru componente indisolubil legate: dezvoltarea infrastructurii de acces (pentru a face atractive zonele pentru orice investitor, nu doar cei tradiționali), crearea de locuri de muncă (prin stimularea financiară a investitorilor responsabili, pentru a oferi alternative la exploatarea resurselor), conservarea resurselor naturale (măsuri ecologice consacrate, în conjuncție cu stimularea unor alternative economice pentru localnici), și combaterea depopulării munților (prin eforturi conjugate menționate mai sus, dar și prin stimulente financiare directe). Suma pusă în discuție este de 1 miliard de euro în zece ani; cu 100 de milioane pe an categoric se poate acționa, încet, dar sigur, mai ales în zonele pe care și organizațiile pentru protecția patrimoniului natural, dar și serviciile sociale, le consideră critice.
4. Hrană sănătoasă pentru Români
Din când în când ne aducem aminte că românii, deși mănâncă scump (prețuri la alimente comparabile cu media europeană), nici nu prea mănâncă sănătos. Se mai face câte o campanie de imagine, se mai dă câte o lege pentru lanțul scurt de alimentare a hypermaket-urilor, dar problema nu se rezolvă fundamental.
PSD propune câteva lucruri care pot contribui la rezolvarea problemei structurale: dependența prea mare de importuri de produse de slabă calitate. În primul rând programul propune un proces de durată de investigare și susținere financiară concretă pentru producția de produse alimentare de larg consum, începând cu roșiile și carnea de porc (120 de milioane de euro anual, respectiv). În al doilea rând, propune o autoritate națională și proceduri standardizate și simplificate de certificare a produselor bio, un lucru care nu poate să fie decât aplaudat de către producători. În fine, propune creșterea efectivității Autorității pentru Protecția Consumatorului prin creșterea numărului inspectorilor cu cel puțin 1000. La ANPC situația este critică, de altfel, fiind în medie cam doi inspectori pe județ, deci clar trebuia făcut de multă vreme ceva în această direcție.
Per total aș spune că programul PSD pe agricultură este unul de bun simț, specific de stânga și realizabil. Faptul că o echipă numeroasă, matură și conectată la comunitatea agricultorilor români s-a preocupat să documenteze surse de finanțare, impact social și bugetar, precum și durate de implementare pentru propuneri este ceea ce face diferența față de (încercările de) programe ale altor partide.
În ediția viitoare analizez pachetul PSD pentru tineri, care a fost lansat recent în conjuncție cu programul european pentru tineri al PES și îl voi aborda și pe acela.
