Astăzi arunc o privire asupra pachetului pentru tineri care se găsește în programul de Guvernare al PSD, prezentat pe site-ul „Îndrăznește Să Crezi”. Acolo se pare că va rămâne și după campanie, pentru a le da votanților PSD (și nu numai) posibilitatea de a verifica îndeplinirea promisiunilor.

Articolul este ceva mai lung, dar titlurile secțiunilor ar trebui să îl facă mai ușor de parcurs.

Programul pornește prin a anunța că scopul PSD este aliniat cu ceea ce majoritatea românilor spun: că tinerilor ar trebui să li se dea oportunități pentru a se dezvolta în propria țară și că exodul trebuie oprit. Nimic de comentat. Să vedem propunerile.

Înainte de propuneri, programul sumarizează situația tinerilor din România, folosind niște grafice utile preluate de la EuroStat. Nu aș insista prea mult, dar aș spune că situația din România este specifică foarte multor țări: Surpriză, surpriză! Tinerii sunt săraci! Well … duh! Ce este interesant, dincolo de mesaj, este cât de săraci sunt tinerii români. Este ușor de ghicit că suntem la coada Europei: săraci, needucați, lipsiți de inițiativă privată, consumatori de alcool, consumatori de țigări, locuind în case supraaglomerate.

Exercițiul nu este unul pur informativ. Abia odată identificate aceste probleme majore putem să propunem măsuri concrete. Să vedem ce soluții propune PSD.

1. Programul „Garanția pentru tineret”

Finanțat prin POR 2014-2020, acest program este țintit, în esență, spre eliminarea abandonului școlar. Pe scurt, sunt prevăzute stimulente financiare pentru trimiterea copiilor la școală. Personal nu mi se pare cea mai bună idee pentru că discriminează familiile care au fost mereu conștiente de importanța educației în dezvoltarea propriilor copii. Totuși, dată fiind stringența problemei, o astfel de măsură disperată, pe termen scurt, ar putea fi soluția. Pe termen lung eu aș combina stimulentele financiare cu măsuri legale dure. Nu ne putem baza pe „luatul cu frumosul” când vine vorba despre școlarizarea copiilor și transformarea lor în tineri viabili. Și nici să nu aud despre inepții precum home schooling!

2. Programul „Primul Salariu”

Este o inițiativă interesantă și, spun eu, binevenită. În primii trei ani după absolvirea facultății, statul ar urma să impună acordarea de salarii de minim 2500 de lei brut, parțial scutite de impozite. Măsura vine în întâmpinarea tinerilor, care vor găsi locuri de muncă mai bine plătite, dar și a angajatorilor mici și medii, care se plâng mereu că nu au forță de muncă adecvat calificată (din cauza faptului că tinerii merg pe salarii de început mai mari, în străinătate sau la multinaționale). După primii trei ani, cu ceva experiență acumulată, tânărul respectiv va putea să ceară o mărire de salariu care (chiar și în absența scutirilor) să îl satisfacă profesional.

3. Programul „HOPE”

Este un program de minigranturi pentru tineri din familii foarte sărace sau centre de plasament oferite pentru deschiderea unei afaceri. Cu 60 de milioane de euro din fonduri POCU, programul ar putea să facă o diferență mare pentru 10.000 de tineri și familiile lor. Fiind vorba despre fonduri europene, totuși, trebuie multă grijă la oferirea de sprijin concret în lupta cu birocrația, altfel iar ne trezim că avem bani dar nu știm cum să îi folosim. Foarte mare atenție trebuie, în cazul în care fondurile vor fi distribuite pe categorii de activități, ca și fondurile destinate activităților bazate pe un nivel ridicat de cunoștințe (software, inginerie, chimie etc.) să poată fi accesate eficient de către acești tineri.

4. Programe pentru integrare și păstrare pe piața muncii din România

Sunt avute în vedere programe de ucenicie, cu stimulente fiscale, pentru absolvenți de școli profesionale sau studii superioare. Sunt prevăzute și stimulente pentru transformarea internship-urilor în posturi permanente. În fine, departamente ale administrației publice vor fi deschise pentru studenți interni astfel încât aceștia să capete experiență pentru a activa în sectorul privat. Între noi fie vorba, aceste programe „pasarelă” deja sunt o realitate practică, dacă nu una formală: cei care au relații pot activa printr-un minister pentru a avea ce trece la CV. Speranța mea este că dacă se formalizează, poate chiar vor face ceva pe bune în acele internship-uri.

Tot aici sunt promise și subvenții pentru chirii și deplasare pentru tinerii care își încep o carieră. Per total, între garanții și subvenții, planul este destul de solid, cât privește oferirea unei alternative la plecarea din țară a tinerilor. Totul este ca sursele de finanțare să apară întocmai planului. Faptul că sunt menționate programe europene, bugetul de stat, dar și FSDI îmi dă o oarecare încredere că nu ne punem toate ouăle într-un singur coș.

5. Programul „Romania Start-up Nation”

Programul este mai larg și nu se adresează exclusiv tinerilor, dar probabil ei vor beneficia cel mai mult, deci merită să ne gândim cam care ar fi impactul unei sume de 200k primite fără avans de către un tânăr întreprinzător. Fie și dacă avem o rată de reușită cât jumate din cea pe care o are programul similar din Israel (acolo este cam 2 din 10), tot ar fi un mare succes. Ce mai rămâne de rezolvat acum este să ne transformăm și sistemul de educație, care deocamdată caută să formeze muncitori, nu antreprenori. Fără un nucleu de tineri care să fie forțați/îmbiați să gândească antreprenorial încă din școală, acest program nu va reuși.

6. Locuințe Sociale

Sistemul de locuințe sociale în România este la pământ. Nu poți construi o democrație socială fără acest instrument vital. O singură observație am aici: în UK când se abordează acest subiect se prezintă și un obiectiv privind numărul de case noi/reabilitate anual. Ar fi fost de interes să vedem acest lucru și în programul PSD. În orice caz, apreciez că se pune problema acestor locuințe, o dovadă că ne uităm și noi în sfârșit la alte democrații sociale pentru a mai învăța câte ceva.

7. Centre pentru familii

Ideea mi s-a părut genială. Probabil este împrumutată din altă țară. În esență este vorba despre centre unde îți poți lăsa copilul pentru o scurtă perioadă de timp, cât mergi să rezolvi o problemă urgentă. Pornind de aici, programul dezvoltă ideea și propune un sistem național de antrenare și certificare a bonelor, destinat părinților pentru care centrele nu sunt suficiente.

8. Măsuri educaționale

1. Burse de performanță mai multe și burse sociale mai mari

Cuantumurile promise sunt realizabile (deși poate cu un an mai târziu decât ce scrie acolo). Nevoia era clară: (i) Burse de performanță numeroase pentru stimularea excelenței. (ii) Burse sociale mai solide, pentru că cele oferite în prezent sunt o glumă. Trebuie avut grijă, totuși, ca nu cumva universitățile să dilueze bursele pentru a le oferi unui număr mai mare de studenți decât este prevăzut. Dată fiind autonomia universitară, nu este spațiu mare de manevră, dar poate se găsește ceva înțelegere la nivelul Consiliului Rectorilor privind principiul din spatele măririlor.

2. Acces la facultate pentru tinerii din mediul rural.

Situația accesului la învățământul universitar pentru cei din mediul rural este dramatică. Nu în urmă cu multă vreme auzeam un primar lăudându-se că au chiar și un absolvent de facultate la ei în comună. Doar unul!!! Sper ca programul să contribuie la creșterea ratei de absolvenți de cursuri superioare în România. Cu 20% suntem tot, desigur, la coada clasamentelor lumii civilizate.

3. Tabere tematice

Este un tip de activitate împrumutată din occident. Astfel de tabere oferite ca recompensă pentru studenți și elevi buni poate contribui și la revitalizarea taberelor statului, ca alternativă la cele private, care adesea sunt la suprapreț.

4. Palatele copiilor

Activități deja se desfășoară în palatele copiilor din fiecare județ. Speranța mea este că programele propuse vor transforma cu adevărat aceste instituții în centre județene pentru tineret. În ce mă privește, mereu am susținut că anumite cercuri de excelență, dar și programe de meditații la diferite materii (desen tehnic, astronomie, tehnici de dezbatere, materii pentru varii examene), ar putea fi organizate în reședința de județ și țintite pentru un auditoriu din întreg județul, nu doar din oraș. Poate acest program de revitalizare va implica și așa ceva.

5. Recunoașterea unor calificări pe baza activităților de voluntariat

Noi, cei care ne-am mai implicat în diferite organizații, știm că ar prinde bine dacă am putea să arătăm ceva concret (mai mult decât un rând în CV) atunci când vrem să ne angajăm. Un sistem formal de recunoaștere a activităților de voluntariat este binevenit.

6. Educație fizică sporită

După încă trei-patru cicluri electorale s-ar putea să ajungem la zece ore de educație fizică la liceu! Deocamdată propunerea este de 4 ore pe săptămână. Mi se par mult, în contextul în care sigur nu vor fi tăiate ore de la celelalte materii. Mai important decât numărul de ore (trei cred că este suficient) este ce se face la acele ore. Personal, optez pentru mai multă educație fizică și mai puțin sport. Sau, cel puțin, pentru o separare clară a orelor de educație fizică de cele de sport. La noi se joacă prea mult mingea pe maidan și prea puțin se înțelege ce exerciții trebuie făcute pentru a pune în mișcare anumite grupuri de mușchi (de exemplu).

9. Competiții sportive

Desigur, sportul nu trebuie neglijat deloc, ci trebuie făcut mai profesionist. Eu am avut noroc la liceu să am un profesor care mi-a explicat lucruri concrete despre cum se joacă fotbal, nu mi-a aruncat doar mingea să o bag la poartă, lucru pentru care îi sunt recunoscător și care mă determină să cred că așa trebuie făcut sportul în școli.

La nivel național, un sistem de competiții între elevi deja există, la diferite sporturi, dar sigur că ar putea fi extins, ceea ce ne dorim toți.

10. Infrastructură sportivă

În fine, sunt anunțate mai multe obiective privind infrastructura sportivă școlară și cea națională. Lista este bună, dovadă că cel care a făcut-o știe nevoile sistemice. Aș remarca, totuși, că slide-urile care vorbesc despre infrastructura sportivă, deși oferă o viziune coerentă a obiectivelor, fac notă disonantă cu restul propunerilor cu impact bugetar mare: lipsesc costurile, sursele de finanțare și duratele de implementare. Eu am apreciat programul tocmai pentru că cineva a gândit aceste aspecte, în punctele esențiale, deci nu pot să nu critic lipsa lor aici.

Per total, pachetul PSD pentru tineri este foarte ambițios. Impresia mea, confirmată și prin contacte personale cu tinerii care au contribuit la acest capitol din program, este că autorii s-au conectat foarte bine la nevoile tinerilor români. Acest lucru, cuplat și cu numărul mare de tineri de pe listele PSD, îmi dă încredere că o mare parte dintre chestiunile enumerate chiar se vor realiza (sau cel puțin vor fi demarate) până în 2020.

În ediția viitoare voi împărtăși câteva opinii despre programul pe sănătate, înainte de a scrie mai pe larg despre programul pe educație (care încă nu a fost lansat, dar probabil va apărea în curând).